Bombardarea Bucurestiului - 1944 - Ep. 2

Episodul 1 din Bombardarea Bucureștiului - 1944 poate fi consultat aici.

1. Bloc pe str. Stirbei-Voda, inca existent via Raiden

2. 

3. 

4. 

5. Teatrul Comunal Amzei, actual Teatru Ion Creanga via raiden

6. 

7. Posibil sa fie curtea interioara a Facultății de Științe de pe Splai via raiden

8. 

9. Prizoneri germani

10. Teatrul National

11. Armata rosie in Bucuresti 31.08.1944

Piața Brătianu, se vede in stânga blocul Dunărea, căzut în '77 la cutremur via raiden

12. Palatul Regal - Sala Tronului

13. Sediul Legatiei Germane - Killinger

Legația Reichului, ulterior Cazino Victoria, azi proprietatea Institutului Goethe, in paragina - via raiden

14. Palatul Regal, aripa Știrbei-Voda in constructie - via raiden

15. Cred ca scrie Zamfirescu

- cladiri care veneau in continuarea blocului Adriatica de pe Calea Victoriei. 

Actual amplasament al blocului Muzica via raiden

16.

17. bloc pe str. Brezoianu lângă P-ta Walter Maracineanu, inca existent via raiden

18. foarte probabil sa fie Templul Masonic de pe str. Regala (actuala Campineanu) via raiden

19. Vila cu influente maure, probabil in Cotroceni, 

zona Școlii Superioare de Război (Academia Militara) via raiden

20.

21.  posibil pe str. Transilvania via raiden

22. foarte probabil sa fie Templul Masonic de pe str. Regala (actuala Campineanu) via raiden

23.

24.

25. Facultatea de Științe de pe Splai, văzută dinspre Podul Hasdeu via raiden

26. bloc pe str. Transilvania, reparat si inca in picioare astazi, dar reabilitat termic via raiden

27. Vila din spatele Palatului Regal (Casa Alba - vezi imaginea 37), disparută. 

Amplasament Sala Palatului - via raiden

28. Palatul Regal 

29.

30. Imobilul Frascatti de pe Calea Victoriei (Teatrul Savoy), actual Teatru de Revista "C-tin Tanase" via raiden

31. Blocul Kretzulescu care atunci adăpostea Libraria Bucholz

In stânga, biserica Kretzulescu, in dreapta, in constructie Ministerul de Interne (viitor sediu CC al PCR) - via raiden

32. Biserica Izvorul Tămăduirii din cartierul Uranus-Izvor, demolata in anii '80 pentru construcția Casei Poporului via raiden

33. Blocul Adriatica si Teatrul National in stânga

34. 

35.

36. Probabil  Stadionul Republicii (Stadionul ONEF -  Stadionul ANEF)

37. -  Casa Alba din spatele Palatului Regal (vezi imaginea 27. ) - unde a existat celebrul Salon galben unde a fost arestat mareșalul Ion Antonescu în data de 23 august 1944 - vezi comentarii

38. Azi Muzeul Țăranului Român - fost Muzeul Lenin- Stalin apoi Muzeul Partidului

via google.com/culturalinstitute, yadvashem.org

Episodul 1 din Bombardarea Bucureștiului - 1944 poate fi consultat aici.

Memorialul Bucurestilor

Redactor: Doina Teodoru
Imaginea: Valentin Ilie
Realizator: Lucia Hossu Longin
via youtube - ToltecDreamer

Biserica Stavropoleos

1. - 

În Centrul Vechi, pe Strada Stavropoleos, în apropiere de Caru' cu Bere se găsește Biserica ortodoxă Stavropoleos, construită în stil brâncovenesc având hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril.

Biserica a fost înălţată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (domnitor al Munteniei între 1719-1730), de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, din satul Ostaniţa din Epir (Grecia).
Ioanichie, sărac şi umil, s-a stabilit în Mahalaua Grecilor (Mahalaua Ghiorma Banul) pe la 1700 ca să adune danii (donaţii) şi milostenii pentru arhiepiscopia Pogonianei (regiune din Grecia) al cărei metoc (sucursală) era Biserica Ghiormei Banul. Aici, Ioanikie devine în scurt timp duhovnic, cunoscând astfel enoriaşii, de la care a avut priceperea să adune îndeajuns de mulţi galbeni încât să cumpere un loc al jupânesei Despa (născută Brezoianu), la care i-a adăugat încă un teren cumpărat de la Grigorie Greceanu.

2. - 

Pe aceste terenuri a construit mai întâi un han (1722-1724) cu două niveluri, iar în curtea hanului o biserică pe care o termină în vara anului 1729 şi pe care, ajuns mitropolit al Stavropolei o închină mănăstirii Goura din Epir (Grecia). Mănăstirea pe care a construit-o poartă de atunci numele Stavropoleos, după numele vechii mitropolii. Intrarea în curtea hanului se făcea prin intermediul unei porţi mari, aflată pe locul străzii Poștei de acum, din spatele Muzeului de Istorie.

3. - 

4. - 1867 - Biserica Stavropoleos - C. P. Szathmari  

Biserica era susţinută economic de către han, o situaţie frecventă în epocă. Avea plan dreptunghiular, fără turlă, abside şi pridvor. Între anii 1728- 1733 a fost mărită, în formă treflată, ornată în exterior cu un brâu.
Ioanichie moare în 1742 la vârsta de 61 de ani şi este îngropat în biserica sa.

5. - 

Zdruncinat de cutremure, mărunţit de incendii, hanul a ajuns în stare de ruină și a dispărut pe la 1871. Cutremurele au produs avarii grave şi bisericuţei, fiind consolidată în 1852 însă mai târziu este din nou ameninţată cu ruinarea. Turla a fost dărâmată prin 1840 iar biserica a fost lăsată în paragină până în 1888 când devenise deja o ruină.
Restaurarea bisericii începe în anul 1904 când i-a fost redată forma originală, a căpătat o turlă nouă, brâul din piatră și acoperişul iar pictura veche a  fost reparată în 1909 de pictorul preot V. Damian.

6. - 

7. - 1855 - L. Angerer – Biserica Stavropoleos 

8. - 1860

9. - 1861 - C.P. de Szathmari 

10. - 1867 - C.P. de Szathmari  - Manastirea Stavropoleos a Hanului Grecilor

11. - 1865 - Franz Duschek 

12. -  Franz Duschek 

13. -  Franz Duschek 

14. -  Franz Duschek 

15. - 

Cel care a condus lucrările de restaurare a fost arh. Ion Mincu cunoscut pentru planul Școlii Centrale de fete, interiorul Palatului de Justiţie, Casa Vernescu, Casa Monteoru etc.. Ion Mincu a construit în armonie cu stilul bisericii şi clădirile care adăpostesc un interesant lapidariu unde se găsesc frumoase pietre tombale (funerare), cruci, fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist ba chiar și câteva bucăţi din vechiul Turn al Colţei. După moartea arh. Mincu, lucrările au fost continuate de arh. Al. Zagorit, fiind terminate de prof. C. Dumitrescu, în 1921.

16. - 

17. - 

18. - 

Între anii 1996-2000 s-a efectuat o nouă consolidare, scoaterea igrasiei din fundaţii şi restaurarea picturilor sub îndrumarea prof. Dan Mohanu. În prezent din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcţie de la începutul sec. al XX-lea care adăposteşte o bibliotecă, o sală de conferinţe şi o colecţie de icoane vechi (de la începutul sec. al XVIII-lea) şi obiecte de cult.

19. - 

20. - 

21. - 1940

22. - 

23. - 

Din anul 1991 biserica este păstorită de părintele Iustin Marchiş, primul ieromonah al bisericii în ultima sută de ani. Comunitatea care locuieşte aici, pe lângă slujbele zilnice, se ocupă cu restaurarea carţilor vechi, a icoanelor şi hainelor sacerdotale (preoţești). Corul bisericii cântă muzică (neo) bizantină (o singură voce susţinută de un sunet prelungit numit ison - acompaniament), acum rar întâlnită în bisericile din România.
Lăcaşul a redevenit Mănăstire de maici, prin grija părintelui paroh Iustin Marchiş. Tot aici este "Fundaţia Stavropoleos" şi "Centrul social pentru copii Sf. Dimitrie".

24. - 

25. - 

26. - 

Prin 1669, strada Stavropoleos a purtat numele altei biserici fiind amintită documentar pentru prima oară ca "Uliţa dinspre Biserica Grecilor" şi când pe ea se formase o adevărată comunitate a elenilor veniţi în Bucureşti.
Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc "stauropolis", care se traduce prin "Oraşul Crucii".

27. - 

28. - 

29. - 

Daca doriti sa aflati mai multe lucruri despre Centrul Vechi va recomand aplicatia gratuita Android - Bucuresti Centrul Vechi - mai multe pe turistinbucuresti.

poze delcampe.net, okazii.ro
via stavropoleos.ro, ro.wikipedia.org, bucurestiulintrozi.ro, librariasophia.ro, bucurestiinoisivechi.blogspot.ro, crestinortodox.ro

Palatul Stirbei

via delcampe.net

Palatul Stirbei este aflat pe Calea Victoriei si a fost construit intre 1833-1835 dupa planurile arh. francez Michel Sanjouand pentru  Barbu Dimitrie Stirbei (1799- 1869), mare logofat si domnitor în Țara Românească intre 1849- 1853 și 1854- 1856.

Palatul Stirbei era cunoscut pe vremea lui ca locul de intalnire al doamnelor si domnilor care veneau la o socializare high-class, la baluri cum ar fi cel dat la 22 iunie 1843 în onoarea Prinţului Albert al Prusiei, fratele regelui Friedrich-Wilhelm, de atunci ne-a ramas o gravură de Dossault (Dassault) din albumul „Moldo-Valaque“.

Alexandru Stirbei, fiul domnitorului, a adus modificari palatului dupa proiectul arh. austriac Friederic Hartmann, s-a înălţat corpul central, cu încă un etaj a cărui faţadă e flancată de patru cariatide şi turnul pe două nivele de pe partea dreaptă.
Palatul si toate elementele regale ale unei astfel de resedinte au fost in posesia familiei Stirbei pana la nationalizarea din 1948. Intre 1954 si 1977, palatul a fost gazda Muzeului de Arta Populara; pana in 1994, palatul isi schimba directia, devenind Muzeul Ceramicii si Sticlei.
În spatele palatului se afla o vastă grădină „închisă din toate părţile, râspândind miros de liliac şi de salcâm, plină de micşunele…“ după cum îşi aminteşte povesteşte nepoata domnitorului, Eliza, soţia lui Ionel Brătianu. Tot în curtea din spate se găsea depozitul de vinuri, demolat de curând, la fel ca şi grajdurile.
În faţa palatului era un elegant scuar, iar în partea dreaptă, către nord, precedând palatul, era o clădire în forma unui templu grecesc, dispărută în perioada interbelică, unde se găsea corpul de gardă. Azi terenul din spate nu e altceva decât un uriaş maidan, iar palatul e într-o stare deplorabilă..

- link google maps.

mai multe pe palat-stirbei.ro, art-historia.blogspot.ro,
via metropotam.ro, bucurestiulintrozi.ro, wikipedia.org

Strada Lipscani

via delcampe.net

    Strada Lipscani se numără printre cele mai vârstnice străzi din Bucureşti, fiind atestată documentar la 5 iunie 1589, sub numele de "Uliţa cea Mare" ca limită între Târgul din Năuntru ce înconjura Curtea Domnească şi Târgul de Afară, centre negustoreşti ce funcţionau încă de la începutul sec. al XVI-lea.
Mai târziu, după construirea Hanului Șerban Vodă, strada a preluat numele hanului pe porţiunea dintre Șelari şi Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei).
Numele Lipscani denotă originea negustorilor care aduceau şi comercializau marfă pe această stradă, adică Lipsca, denumirea veche a orașului Leipzig (Germania).
Strada este pomenită pentru prima dată la 1852 desemnând segmentul cuprins între Smârdan şi Șelari, celălalt, de la Șelari la b-dul I. C. Brătianu fiind cunoscut pe atunci drept Marchitani după denumirea negustorilor ambulanţi.
Abia după 1947 i s-a statornicit numele sub care o cunoaştem şi astăzi.


Alte informații despre Lipscani:
- între str. Șelari și Piața Roma: lipscani-dinspre-selari-inspre-piata.html
- între Șelari și Smârdan: lipscani-selari-smardan.html
- Lipscani 41-43: lipscani-nr-41-43.html
- între Smârdan și Calea Victoriei: lipscani-intre-smardan-si-calea-victoriei.html
și tag: lipscani pe turistinbucurestiro.

via timp-liber.acasa.ro, bucurestiulintrozi.ro

Text preluat din programul gratuit Android - Bucuresti Centrul Vechi.