22 iunie 2013

Ateneul Român

1. Ateneul Român



                                                           
Pe locul Ateneului de astăzi, edificiu simbol al culturii naţionale, se afla pe la 1730 livada Văcăreștilor, proprietatea poetului Ienăchiţă Văcărescu unde în anul 1764, spătarul Mihai Cantacuzino și soţia sa Elena Văcărescu au construit o mănăstire.

2. - Ienăchiţă Văcărescu 
via wikipedia

Mihai Cantacuzino (1640- 1716) este ctitorul Mănăstirii Sinaia și a Spitalului Colţea (1704), în a cărui curte a fost așezată în anul 1869 o statuie care îl reprezintă pe marele spătar, creaţie a sculptorului Karl Storck.

3. - Mihai Cantacuzino
via panoramio.com de stefanalex60

La 1776, plecând în Rusia, Mihai Cantacuzino dăruiește mănăstirea Episcopiei din Râmnicu Vâlcea (Râmnicului), mănăstirea primind numele de Biserica Episcopiei.
Biserica nu este îngrijită așa că se degradează iar între 1864- 1865 este dărâmată împreună cu anexele sale.

Pe maidanul rămas după dărâmarea clădirii s-a stabilit în 1861, "Circul American", cu "27 de artiști, printre care 7 persani".
În Parcul Episcopiei, în 1865, primarul Pake Protopopescu a aşezat o coloană de marmură realizată de Karl Storck, numită de cetăţeni "chibritul lui Pache", care a fost mutată prin 1888 pe Bulevardul Maria, după care i s-a pierdut urma.

4. - Pake Protopopescu

Pake Protopopescu (1845- 1893) a fost unul dintre cei mai buni primari ai Capitalei, în timpul lui fiind realizate primele lucrări edilitare de anvergură, au fost trasate marile bulevarde centrale pe axa E- V (bd. Iancului, Ferdinand, Carol I, Elisabeta) și N- S (bd. Brătianu, Colţea azi Lascăr Catargiu), în timpul mandatului său au fost aliniate numeroase străzi, s-a introdus iluminarea electrică a principalelor bulevarde, s-a introdus primul tramvai electric (linia 14), s-au construit liceele Gheorghe Lazăr și Sf. Sava etc.

În 1872, aici s-a amenajat o grădină cu o cupolă bizantină numită Grădina Episcopiei, în mijlocul căreia, în amintirea bisericii, a fost amplasată o urnă, opera sculptorului Karl Stork.
Grădina a fost încorporată Ateneului abia în anul 1888, fiind cunoscută sub numele de Grădina Ateneului.

Pe terenul din spatele Episcopiei, Societatea Ecvestră Română începe construcţia unui mare amfiteatru care se dorea a fi circ, manej (arenă) de călărie, cazino, sală de baluri și serbări hipice însă din lipsă de bani, construcţia nu este finalizată, fiind ridicată doar fundaţia.

În anul 1865, din iniţiativa naturalistului Constantin Esarcu (1836- 1898), Vasile Alexandrescu Urechea, profesor de istorie și literatura română și prim- ministrul Nicolae Kretzulescu, a fost înfiinţată Societatea Literară "Ateneul Român" cu scop educativ și anume propagarea cunoștinţelor folositoare poporului, în special claselor sociale de mijloc, prin intermediul unor cursuri și conferinţe publice care erau ţinute iniţial lângă grădina Cișmigiu, pe locul caselor lui Costache Ghika, într-o sală mare, mobilată sumar, folosind băncile din parc drept loc pentru public.

La iniţiativa grupului de intelectuali din cadrul societăţii, în anul 1885 începe construirea unui nou sediu adecvat misiunii declarate Ateneului Român: "un palat al știinţelor și artelor, în care să putem primi cu mândrie celebrităţile ce ne vor vizita sau pe care le vom chema în ţara noastră".

5. - 1900 Albert Galleron - Proiect pentru Atheneul Român (secolul XIX)

Costurile realizării proiectului fiind ridicate, Societatea Literară apelează la o subscripţie publică naţională pentru completarea sumei necesare începerii construirii așezământului, în urma organizării unei loterii naţionale sub îndemnul arhicunoscut: "Daţi un leu pentru Ateneu !".

La recomandarea lui Charles Garnier, autorul Operei din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arh. francez Paul Louis Albert Galeron care se spune că a folosit fundaţia circulară construită de Societatea Ecvestră, fapt care a dus la forma circulară de astăzi. 
Arhitectul Galeron a mai realizat planurile clădirii vechi a Băncii Naţionale de pe strada Lipscani din Centrul Vechi.

Ateneul Român a fost ridicat între 1886- 1888, Albert Galleron fiind secondat de arh. român Constantin Băicoianu (1894- 1986) folosind cercetările știinţifice și indicaţiile lui Alexandru Odobescu, ministrul monumentelor, revizuite și completate de specialiști români cum ar fi Al. Orașcu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu, iar pentru lucrările din fier de arh. german Schwalbach și de tinichigiului ornamentist Alexandru Dimitriu care a realizat decoraţiuni din metal pentru numeroase clădiri publice, religioase și particulare din ţară, printre care: Palatul Patriarhiei, Gara de Nord, Palatul Fundaţiei Regale Carol I, Palatul Culturii din Iași, Palatul Sturdza din Miclăușeni, jud. Iași etc..

5a. - 1918

În 1886 când a început construcţia Ateneului, Constantin Esarcu a fost criticat pentru alegerea acestui loc căci la vremea respectivă, zona unde a fost ridicat Palatul era în afara orașului, după bariera numită Puţul cu zale, zonă mai greu accesibilă mai ales iarna.

5b. - 


5c - 1900

Lucrările odată începute nu au fost scutite de impedimente financiare, deoarece cheltuielile depășiseră capitalul iniţial așa că Esarcu a fost nevoit să recurgă la împrumuturi cu dobânzi ridicate, în 1886 ajungându-se chiar la o situaţie delicată, creditorii recurgând la soluţia vânzării viitoarei construcţii a Ateneului.

6. - 1903

7. - 1903

8. - 1907

9. - 1908

10. - 1917

11. - 1934

12. - 

13. - 

14. - 

Instituţia a devenit una de importanţă naţională așa că a intervenit Camera Deputaţilor care a autorizat guvernul să-i plătească pe creditori, măsură ce a însemnat salvarea Ateneului.

În 1888, palatul a fost dat în folosinţă parţial, lucrările continuând până în anul 1897.

Societatea "Ateneul Român" și-a diversificat activitatea, în sălile Ateneului având loc conferinţe, concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române înfiinţate din 1868 de către dirijorul și compozitorul Eduard Wachmann (1836- 1908), precum și expoziţii de pictură începând din 1894, saloanele oficiale de "bellearte" s-au desfășurat în această clădire.

Ateneul a devenit sediu permanent pentru Ochestra Filarmonicii care va concerta în aceast palat imediat după darea în folosinţă a sălii în 1888 până în ziua de azi.

Palatul a fost gazda unei biblioteci, a unor proiecţii de film și a unei colecţii de artă, Pinacoteca Statului, patrimoniul acesteia fiind donat mai târziu Muzeului Naţional de Artă al României.

Între anii 1919– 1920 clădirea Ateneului a fost folosită de autorităţile statului ca sediu al Camerei Deputaţilor, pe 29 decembrie 1919, în sala mare a Ateneului, Camera a votat ratificarea Unirii Transilvaniei, Basarabiei și a Bucovinei cu România.

În anul 1924 au fost aduse unele modificări clădirii Ateneului, conform planurilor arh. Ion Fonescu, subsolul a fost transformat, astfel încât să permită înfiinţarea a două săli de cinema și a două săli circulare pentru expoziţii. Tot în această perioadă s-au făcut modificări și în aripa dinspre strada Episcopiei, sala bibliotecii fiind împărţită în parter și etaj, prin adăugarea unui planșeu de beton, lucrările de reconfigurare fiind finalizate în anul 1928.

În 1935, la iniţiativa lui George Enescu (1881- 1955), cel mai important muzician român, au fost strânse fonduri pentru construcţia orgii folosita la concerte.

15. - 


16. -1904

În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu statui care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români, distruse însă în anii regimului comunist: poetul Mihai Eminescu (de Ion Georgescu), Mihail Kogălniceanu (de W. C. Hegel), academicianul P. S. Aurelian (de W. C. Hegel), diplomatul Ion Ghica (Iordănescu), poetul Traian Demetrescu (de Filip Marin), compozitorul Dumitru Georgescu- Kiriac (de Oscar Han), Ienăchiţă Văcărescu (de W. C. Hegel), medicul Constantin Esarcu (de W. C. Hegel), compozitorul Gavriil Musicescu (de Miliţa Pătrașcu), politicianul C. A. Rosetti (de I. Georgescu), istoricul Vasile Urechea- Alexandrescu (de W. C. Hegel), generalul Ioan Emanoil Florescu (de I. Georgescu), istoricul Grigore Tocilescu, istoricul Gheorghe Dem Theodorescu (de Carol Storck), secretarul C. I. Stăncescu (de W. C. Hegel) și poetul Theodor Șerbănescu (de Filip Marin).

17. -1927

18. -1909

19. -

20. -

21. -


22. -1919


23. -1931


24. - 

25. - 

26. - 

În anul 1944, avioanele germane cantonate la Otopeni au pornit, din ordinul lui Hitler, un atac sistematic asupra Bucureștiului, atât ziua cât și noaptea, fiind atinse o serie de edificii de însemnătate precum Teatrul Naţional, Palatul Regal, Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa dar și Palatul Ateneului Român.



27. - 1944 via corbis.com

28. - 

29. - 

30. - 

31. - 1941

32. - 1940

33. - 


34. - 1917

35. - 1930

36. - 1930

37. - 1940 via life.com

38. - 1940

39. - 1940

40. - 1940

41. - 

42. - 1941

43. - 1943

44. - 1944

45. - via orasulluibucur

46. - 

47. - 

48. - 

48b. - 


49. - 

50. - 

51. - 

52. - 

În 1955, după moartea compozitorului George Enescu, Filarmonica îi poartă numele iar din 1958, Ateneul a devenit gazda Festivalului Internaţional "George Enescu".


53. - 1953

54. - 1955

55. - 1955 - Corul Madrigal via Hulton Archive

56. - 1956

57. - 1957

58. - 1964

59. - 1966

60. - iulie 1965

61. - Statuia Alergătorii - 1970 via Digital Image

62. - 

63. - 

64. - 

65. - via imagoromaniae.ro

66. - 

67. - 

68. - 

69. - 

În anul 2011, Ateneul Român a fost înscris pe lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Faţada Ateneului este un peristil (galerie de coloane) cu lăţimea de 48 m cu 6 coloane de 12 metri înălţime, fiind identice în dimensiuni cu cele ale Erehteionului Acropolei din Atena.

70. - 1970

În prezent, în Grădina Ateneului este amplasată o singură statuie, cea a poetului naţional Mihai Eminescu (1850- 1889), realizată din bronz în 1963 de sculptorul Gheorghe D. Anghel care a mai realizat bustul lui Ciprian Porumbescu din Parcul Herăstrău și statuia lui Theodor Pallady din Craiova.

71. - 1970

72. - 1970

73. - 1972

74. - 1974

75. - 1975

76. - 1981

77. - 1986

78. - via pofil.cz

79. - 1982 - via pofil.cz

80. - 

Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai ţării: Alexandru cel Bun, domnul Moldovei între anii 1400- 1432, bun politician, lunga sa domnie a corespuns unei perioade de pace, Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Românești între 1512- 1521, ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeș, autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, 'Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie', scrisă în slavonă, apoi urmează medalionulul regelui Carol I al României, care a domnit între 1866– 1914, în timpul căruia s-a câștigat independenţa în 1877 faţă de Imperiul Otoman, a redresat economia și a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, după care este reprezentat Vasile Lupu, domnul Moldovei între 1634- 1653, ctitorul bisericii Trei Ierarhi din Iași, și Matei Basarab, domnitor al Ţării Românești între 1632- 1654 într-o epocă de înflorire culturală, a ridicat din temelie peste 30 de biserici, a adus aportul major în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, iniţiatorul și comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Ţările Române, Polonia și Rusia.

Cupola are 20 de ferestre cu lire și cununi și se află la 41 de metri de pământ.
Domul acoperit cu zinc se termină cu un trepied, după modelul monumentului lui Lysicrat din Atena sugerând urna învingătorilor.

Din Rotonda Ateneului, accesul în Sala Mare de concerte se face folosind una din cele patru scări din marmură de Carrara, opera arh. veneţian Lardel. La etaj, sala de concerte este decorată cu fresce realizate de Napoleon D' Este, Henry Kubler, Nicolas Schwalbach și Fritz Elsner.

81. - 1982

La dorinţa scriitorului și ministrului monumentelor, Alexandru Odobescu (1834- 1895), sala are bolta decorată cu numeroase elemente antropomorfe, zoo și fito în relief policromat aurit având ca sursă de inspiraţie basmele populare românești.

Descrierea picturii de pe Fresca Ateneului Român - aici.

Alte imagini interesante găsiți pe reptilianul.blogspot.ro.