Calea Victoriei - Frascati

Pe Calea Victoriei nr. 33 este Imobilul Frascatti ce găzduiește sala Teatrului "Constantin Tănase". Clădirea a fost construită în perioada 1934- 1940 în stil art déco după planurile arhitectului Jean Monda, cunoscut pentru planurile clădirii Societatea Asigurarea Românească, Atelierele de la Uzinele Progresul din Brăila, Complexul de Construcţii de Mașini din Tohan, jud. Brașov etc.

1. Teatrul Constantin Tanase via wiki

Pe acest loc a existat Hotelul Oteteleșanu, ridicat pe locul fostelor case Oteteleșanu iar pe la 1860 a fost înfiinţat Hotelul Frascatti care a primit această denumire pe la 1875 când a fost cumpărat de vestitul bucătar francez Gillet care își deschisese birtul vizavi, în casele Bossel.

2. Hotel Frascati via delcampe.net

Teatrul poartă numele actorului Constantin Tănase (1880- 1945), fost actor de scenă și de vodevil (piesă mică satirică), care în iulie 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș cu sediul în acest imobil având o activitate neîntreruptă de peste 80 de ani.

3. Constantin Tănase in piesa Visul lui Tănase - 1932 - via wiki

În piesele în care a jucat, Constantin Tănase a creat un tip de personaj al cetăţeanului simplu, umil și necăjit, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră și baston, fiind purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenţia cenzurii.

4. Program teatru

În mai 1934, pe scena teatrului "Cărăbuș" urca pentru prima dată interpreta de muzică populară Maria Tănase (1913- 1963), ulterior angajată în trupa lui Constantin Tănase, actorul fiind un promotor al succesului cântăreţei.

5. Program Cărăbuș - C. Tănase

Constantin Tănase a murit în 1945 existând zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, la un an după sosirea rușilor, Tănase încă mai juca în piese în care satiriza soldaţii ruși care aveau obiceiul să "rechiziţioneze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas". Tănase a compus un cuplet: "Rău era cu 'der, die, das'/ Da-i mai rău cu 'davai ceas' De la Nistru pân' la Don, Davai ceas, davai palton, Davai ceas, davai moșie, Harașo, tovărășie". După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai joace piesa însă Tănase nu era omul ușor de intimidat așa că la următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna, spectatorii aplaudându-l frenetic deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Actorul și-a deschis pardesiul, scoţând la iveală un imens ceas cu pendulă și arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era găsit fără suflare.

6. Imobil Frascati

7. Calea Victoriei - in dreapta este Imobilul Frascati

După dispariţia marelui actor, teatrul a funcţionat sub alte denumiri temporare ca Ansamblul de Estrada, Teatrul de Stat de Estrada și în 1962 a primit numele de "Teatrul satiric - muzical Constantin Tănase", titlul păstrat până în anul 1990 când a primit titulatura cea mai adecvată, sub care funcţionează și astăzi, Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". 

8. Imobilul Frascati si Palatul Telefoanelor

Până în 1991, teatrul a beneficiat de trei scene permanente: Sala Savoy (Calea Victoriei nr. 33- 35), Sala Victoria (Calea Victoriei nr. 174) și Grădina Boemă, în prezent beneficiind doar de scena sălii Savoy.

9. Calea Victoriei - in plan îndepărtat este Imobilul Frascati si Palatul Telefoanelor

In dreapta este Casa Capsa iar în stânga este Hotelul Capitol

10. Demolare Hotel Frascati

11. - 1959 - Teatrul satiric muzical C. Tănase - Palatul Telefoanelor

Pe scena acestui teatru s-au afirmat și au evoluat cele mai importante personalităţi ale genului: Horia Șerbănescu, Alexandru Arșinel, Stela Popescu, Gică Petrescu, Maria Tănase etc.

mai multe pe bucurestiivechisinoi.ro, ro.wikipedia.org, teatrultanase.ro, armyuser.blogspot.com, delcampe.net, bonaparte-si-domeniilor.ro

Blanduzia - Centrul Vechi

În zona Centrul Vechi, la intersecția strada Doamnei cu Academiei se găsește Restaurantul Blanduziei  care poartă numele grădinii de teatru ce și-a desfășurat activitatea pe aceste locuri.

Aici, pe la jumătatea sec. XIX a funcționat Hanul Golgota al mănăstirii Butoiul, unde "poposeau poștalioanele şi călătorii mai nevoiași", iar mai târziu a fost amenajată Grădina Gagel (viitoare Edison).

În vara anului 1902, Alexandru Andronescu, secretarul general al Teatrului Naţional a închiriat grădina de la impresarul Mihailovici, apoi a amenajat o scenă unde aveau loc piese de teatru, în special vara, în vacanţa stagiunii Teatrului cel Mare.

Un an mai târziu  Alexandru Andronescu a înființat 'Compania de Teatru de Operetă şi Comedie Blanduzia', nume dat în cinstea poetului dramaturg Vasile Alecsandri (1821- 1890), creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România.

Titlul Blanduzia a fost inspirat de drama poetică 'Fantâna Blanduziei' care a fost citită în public de Vasile Alecsandri în ziua de 22 Martie 1883, în casa profesorului Titu Maiorescu, apoi la Ateneul Român pentru strângerea de fonduri destinate poetului Mihai Eminescu (1850- 1889) care atunci se afla internat în Casa de Sănătate a dr. Alexandru Suţu de pe strada Plantelor nr 7- 9 (București - zona Piața Latină).

Fântâna Blanduziei - de V. Alecsandri

În mai 1904, impresarul Mihailovici înființează în Grădina Blanduzia o stagiune de spectacole de varietăți şi comedii într-un act interpretate de o trupă nemțească condusă de Ludwig Mertens.

Compania de Teatru de Operetă şi Comedie Blanduzia a funcţionat la început folosind decoruri şi costume împrumutate de la Teatrul Naţional din Craiova, coriştii proveneau de la Teatrul Naţional din Bucureşti iar orchestra era condusă de profesori de la Conservatorul de Muzică.

Grădina de teatru Blanduzia a făcut parte din grupul teatrelor de vară din jurul Teatrului Cel Mare cum ar fi Union, Raşca, Oteteleșanu, Stavri, Orfeu, Tivoli, Colosul, Cărăbușul, Ambasadori, Mitică Georgescu, Guichard iar mai târziu vor fi înființate 'teatrele de cartier' precum cele din Calea Griviţei, Hala Traian sau Calea Călăraşi.

Toamna, din cauza timpul ploios spectacolele au fost mutate pe scena Teatrului Lyric din Piața Valter Mărăcineanu.

În iunie 1906 stagiunea a fost deschisă de Asociaţia Artistică Română condusă de regizorul Paul Gusty, primul spectacol fiind comedia Qvartirul lui Don’Maior apoi au urmat în aceeaşi lună Niniche, Jos automobilul, Strada Cuciuc- Kainargi (spectacol jucat de actori în picioarele goale, lucru neîntâlnit până atunci).

Cu timpul, spectacolele din Gradina Blanduzia și-au pierdut din farmecul de odinioară iar după două decenii de activitate, în 1924 va avea loc ultimul spectacol.

După un timp pe aceste locuri s-a amenajat Pasajul Galeriile Blanduziei, astăzi n-a mai rămas decât o parcare privată.

Galeriile Blanduziei
- Reclama Marea Colectura Principala - Mercur, Vegerie ELGO, OPAC, Loteria Stat, JAK

Galeria Blanduzia

Parcarea de astăzi - via google maps

- s-au păstrat clădirile din planul îndepărtat

Alte imagini în care apare numele Blanduzia:

1. - 1940 - Reclame: Regionala 007, textilă modernă, Stofe Dorobanțul, Magazinul EL - ceasornice, optică, bijuterii, cadouri, Croitorie

 2. Blanduziei - Bodega Bursei

3. Cafeneaua Blanduziei

later edit:  Stelian Tănase declara că în Grădina Blanduziei, unde funcţiona si grădina cinematografului Doina, s-a făcut prima proiecție cinematografică în aer liber pentru publicul bucureștean la sfârșitul secolului al XlX-lea.

O imagine cu Strada Academiei văzută din Grădina Bladuziei găsiți pe turistinbucuresti.

via bucurestiulintrozi.ro, muzeuldefotografie.ro, festivalcaragiale.ro, hetel.ro, delcampe.net, okazii.ro, Vera Molea - Teatrele din gradinile de vara ale bucurestilor de altadata, George Costescu - Bucureştii Vechiului Regat

Teatrul National

Pe la 1800, pe Calea Victoriei mai exact pe locul Hotelului Novotel de astazi, a fost ridicat hanul Filaret care puarta numele ctitorului său, episcopul și mai târziu mitropolitul Filaret (1753- 1760). Hanul a fost afectat de cutremurul din 1838 așa că a fost demolat în 1844, dorindu-se iniţial amenajarea unei pieţe obștești (parc) conform planului urbanistic pentru înfrumuseţarea Bucureștiului întocmit de generalul Kiseleff, însă s-a renunţat la această idee.

În 1840, "Obșteasca Adunare" propune domnitorului Alexandru Ghica (1766- 1768) un proiect pentru construcţia Teatrului Naţional cu cheltuiala statului, proiect aprobat în iunie 1840 și reanalizat de domnitorul Gheorghe Bibescu care stabilește noua locaţie: fostul han Filaret, aflat într-o zonă bună a capitalei, la mijlocul Podului Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei). 

Teatrul cel Mare a fost construit între anii 1847- 1852 după planurile elaborate de arhitecţii Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik iar construcţia a fost încredinţată arh. vienez Josef A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești și împodobită cu decoraţiuni interioare realizate de germanul Mühldörfer.

Lucrările de construcţie sunt întrerupe de evenimentele revoluţionare din iunie 1848 și reluate în august 1849, după instalarea pe tron a domnitorului Barbu Știrbei, teatrul fiind inaugurat la 31 decembrie 1852.

În primii doi ani de la deschidere, teatrul a fost luminat cu lumânări de seu iar din 1854 s-au folosit lămpi cu ulei de rapiţă care a fost înlocuit cu gaz și apoi cu lumină electrică. 

Istoria teatrului bucureștean începe cu prima sală de spectacole "Teatrul de la Cișmeaua Roșie" înfiinţat pe la 1818 de Domniţa Ralu, fiica lui Vodă Caragea (domn între 1812- 1818), unde se jucau piese în limba greacă. 

Primele spectacole în limba română au avut loc la școala de la Sf. Sava cu ajutorul lui Heliade Rădulescu, a lui Ion Câmpineanu și a lui Constantin Aristia. Spectacolele de teatru au avut loc și în sala Slătineanu - Momolo, prin străduinţele lui Costache Caragiale și Heliade Rădulescu. 

La piesele jucate aici a asistat de multe ori și Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite.

Mai târziu, în 1864, prim- ministrul Mihail Kogălniceanu a hotărât ca lăcașul de cultură să devină instituţie naţională iar în 1875, în timpul domniei regelui Carol I, Alexandru Odobescu, directorul de atunci, a pus pe frontispiciul clădirii denumirea "Teatru Naţional". 

Pe scena Teatrului Naţional au prins viaţă piese de referinţă din literatura română, printre autori numărându-se Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Tudor Mușatescu sau Camil Petrescu.

Printre primii actori ai teatrului românesc se numărau Matei Millo, Aristizza Romanescu, Constantin I. Nottara, Iancu Brezeanu, Agata Bârsescu, Lucia Sturdza Bulandra, Costache Caragiale.

În anul 1862, Piaţa Mare a Teatrului a fost pentru prima dată pavată cu piatră cubică importată din Belgia iar în 1867 se inaugurează primul trotuar din București care se întindea pe Podul Mogoșoaiei de la Casele Slătineanu (azi Casa Capșa), prin Piaţa Teatrului până la Gradina Episcopiei (azi Ateneul Român și parcul din faţă), ziaristul Marsillac spunând că a fost un progres imens căci "înainte nu puteai ieși decât cu trăsura așa că încep plimbările pe jos și vizitele simple în costum de plimbare".

Teatrul National - 1929

- cu inscriptiile Good Year, Chlorodont, Fly Toy, Mott, Restaurantul Parcului Bufet Sosea, .. Cehoslovaca

La 100 de ani de la construcţie, în urma cutremurului din 1940, clădirea este avariata dar nu foarte grav iar teatrul este reparat, zidurile scenei au fost integral refăcute din beton armat și fisurile din celelalte ziduri au fost consolidate însă pe 24 august 1944, clădirea a fost avariată de bombardamentele aviaţiei germane, care ţinteau Palatul Telefoanelor. Deși pagubele nu erau foarte mari și se putea reconstrui, Teatrul Naţional a fost demolat la cererea regimului comunist deoarece era considerat o reminiscenţă a regimului "burghezo- moșieresc" și al monarhiei.

Ca instituţie, Teatrul Naţional a continuat să funcţioneze în sălile Comedia (Majestic), Studio din Piaţa Amzei, dar și în sălile de festivităţi ale Cercului Militar Central și ale liceelor "Sfântul Sava" și "Matei Basarab".

Terenul fostului Teatru cel Mare a rămas multă vreme viran, iar după 1990 s-a construit aici Hotelul Novotel a cărui intrare reproduce cu fidelitate faţada fostului Teatru Naţional.

Clădirea fostul Teatru Naţional apare pe bancnota de 100 Ron.

via delcampe.net

mai multe pe wikipedia.org, rezistenta.net