Se afișează postările cu eticheta calea victoriei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calea victoriei. Afișați toate postările

31 mai 2013

Biserica Zlătari - Calea Victoriei

Biserica Zlătari de pe bd. Calea Victoriei are hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie şi Sf. Mare Mucenic Gheorghe fiind construită iniţial din lemn, pe la jumătatea sec. al XVII-lea, pe timpul lui Matei Basarab (domnitor 1632-1654), de nişte "zlătari" adică aurari sau argintari ("zolot" în limba slavă înseamnă aur) din mahalaua "popii Manta" (Bălăceanului), pe locul donat Elenei, fiica lui Radu Vodă Şerban (domnitor 1602-1610 și 1611).

1. Hanul Zlătari in 1871 - Franz Duschek via wiki

2. Hanul Zlatari dinspre str. Mihai Voda

Biserica a mai fost refăcută de două ori, ultima dată aproape în formă ei actuală, pe la 1850.
În sec. al XVIII-lea se construise aici hanul Zlătari, unul dintre marile hanuri bucureştene, renumit loc de adunare al bancherilor (zarafi) şi argintarilor.

3. Biserica si Palatul Societăţii Dacia in stanga
in spate apare Palatul BNR

4. 1925  Palatul Societăţii Dacia si Biserica

5.  Biserica si Poşta (Muzeul National de Istorie)

Inscriptia vechii biserici care fusese conceputa in 1850 cu ocazia reparatiilor egumenului Calistrat Livis care amintea ca vechiul edificiu bisericesc fusese cladit in cinstea mucenicilor Dumitru si Gheorghe si a fost recladita din nou la 1705 cu ajutorul kir spatarul Mihai Cantacuzino, fiul lui Serban Cantacuzino Voda si al sotiei sale Maria Doamna care a luat parte la cladirea si intemeierea acestui sfant lacas in zilele prea sfintitului mitropolit kir Theodosie care a carmuit biserica pana la 1708 - via Din Vechiul Bucuresti - Biserici, Curti Domnesti Si Hanuri de George Florescu si Istoricul Hanurilor Bucureştene de George Potra.

Egumenul Calistrat Livis a fost inmormantat in partea dreapta a bisericii in mormant de zidarie si piatra.

6. 

In 1787 cand izbucneste razboiul ruso-turc, Nicolae Voda Mavrogheni depoziteaza in acest han tunuri si provizii primite de la turci, hanul devenind un fel de depozit (arsenal) militar. 
In 1828 armatele ruse ocupa Bucurestiul iar generalul Michelson se instaleaza in Hotel de France de peste drum de han unde a fost instalata cavaleria.

7. 
Clădirile hanului mai adăposteau, după cum spune Constantin Bacalbaşa în "Bucureştii de altădată", cofetăria lui Lambru Paltator, foarte căutată de elevii de la Colegiul Sf. Sava, "apoi băcănia lui Păun Popescu, unde, la ora dejunului şi a prânzului se lua ţuică".

8. 1910 - Biserica Zlatari si Muzeul de Istorie

9. 1911 - in stanga este Hotel de France 

In 1839 in han aveau sediu Ministerul Justitiei (Departamentul Dreptatii) şi Departamentul Instructiunii Publice iar din 1871 şi-a deschis sediu Ministerul Cultelor. Tot aici era instalat gimnaziul Matei Basarab.

10. 1914

11. 1918

12. 1919 - Biserica Zlătari si Muzeul de Istorie

Se observă tramvaiul tras de cai care se pare că făcea legatura intre Calea Victoriei si strada Mihai Vodă dintre Palatul CEC si Hotel de France.

13. 1920 - Calea Victoriei cu Hotel de France, Magazinul Victoria (Galeriile Lafayette),
 Palatul Societăţii Dacia, Biserica Zlătari 

14. 

În urma pagubelor din timpul cutremurelor din 1802 și 1838, atât biserica cât și hanul sunt reconstruite după planurile arh. Xavier Villacrosse și este pictată de Gheorghe Tattarescu.
Arhitectul catalan Xavier Villacrosse este cunoscut pentru realizarea Palatului Ghica TeiCasa Golescu care era pe locul unde este acum Muzeului Naţional de Artă, Mănăstirea Radu Vodă etc..

15. 1929

16. 1929

Hanul a fost un veritabil centru negutatoresc cu 29 de pravalii, o pivnita si o magazie incapatoare. A fost un han important mai ales ca se afla in apropierea Targului de sus si la capatul vestic al Ulitei Mari (Strada Lipscani) dar si in vecinatatea marilor hanuri Şerban Voda (pe locul ocupat azi de Palatul BNR de pe Lipscani), Constantin Voda (Muzeul de Istorie) si Sf. Ioan cel Mare (Palatul CEC).

17. 1930

18. 1939 

19. 1940 

20. 

21. Vedere Aeriană

Pe la 1860-1862 clădirea hanului se compunea din parter şi etaj având aproape 200 de camere şi prăvălii ce erau închiriate la "marşande (magazine de modă), lipscării, băcănii, cârciumi şi la oameni de diferite religiuni".

22. Muzeul de Istorie, Casa Ienăchiţă Văcărescu – Prager 
si Palatul C.E.C.

În anul 1870, în Hanul Zlătari se găsea una din cele mai mari şi mai bine asortate băcănii din Bucureşti, proprietatea lui Păun Popescu (vezi poza 1).

23. 

În anul 1903, hanul şi turnul-clopotniţă, cu picturi făcute de pictorul grec Diamantopoulos, au fost dărâmate pentru lărgirea Căii Victoriei. Atunci s-a descoperit o frescă, azi pierdută, arătând Naşterea Maicii Domnului şi o inscripţie de închinare la Patriarhia din Alexandria.


24. Demolarea Hanului Zlătari 

Biserica Zlătari a fost restaurată între anii 1907-1908, prin grija arh. Jean Pompilian (1872-1938).

25. 

Cutremurul din 1940 afectează turlele bisericii, acestea fiind refăcute atunci provizoriu, iar între anii 1971-1973, reclădite în forma de astăzi.

De doua sute de ani aici se gaseste racla cu moaştele Sf. Sfintit Mucenic Ciprian ( ? - 258) despre care se spune ca a dezleagă de vraji si descântece, el insusi fiind instruit in mestesugul vrajitoriei: stia sa stârneasca vântul, tunetele si ploile, sa tulbure valurile marii dar a fost convertit la creştinism de Iustina, o fecioara credincioasa din Antiohia. Sf. Mucenic Ciprian este sarbatorit împreuna cu Sf. Mucenita Iustina la 2 octombrie.

2 martie 2013

Calea Victoriei - Frascati

Pe Calea Victoriei nr. 33 este Imobilul Frascatti ce găzduiește sala Teatrului "Constantin Tănase". Clădirea a fost construită în perioada 1934- 1940 în stil art déco după planurile arhitectului Jean Monda, cunoscut pentru planurile clădirii Societatea Asigurarea Românească, Atelierele de la Uzinele Progresul din Brăila, Complexul de Construcţii de Mașini din Tohan, jud. Brașov etc.

1. Teatrul Constantin Tanase via wiki

Pe acest loc a existat Hotelul Oteteleșanu, ridicat pe locul fostelor case Oteteleșanu iar pe la 1860 a fost înfiinţat Hotelul Frascatti care a primit această denumire pe la 1875 când a fost cumpărat de vestitul bucătar francez Gillet care își deschisese birtul vizavi, în casele Bossel.

2. Hotel Frascati via delcampe.net

Teatrul poartă numele actorului Constantin Tănase (1880- 1945), fost actor de scenă și de vodevil (piesă mică satirică), care în iulie 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș cu sediul în acest imobil având o activitate neîntreruptă de peste 80 de ani.

3. Constantin Tănase in piesa Visul lui Tănase - 1932 - via wiki

În piesele în care a jucat, Constantin Tănase a creat un tip de personaj al cetăţeanului simplu, umil și necăjit, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră și baston, fiind purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenţia cenzurii.

4. Program teatru

În mai 1934, pe scena teatrului "Cărăbuș" urca pentru prima dată interpreta de muzică populară Maria Tănase (1913- 1963), ulterior angajată în trupa lui Constantin Tănase, actorul fiind un promotor al succesului cântăreţei.

5. Program Cărăbuș - C. Tănase

Constantin Tănase a murit în 1945 existând zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, la un an după sosirea rușilor, Tănase încă mai juca în piese în care satiriza soldaţii ruși care aveau obiceiul să "rechiziţioneze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas". Tănase a compus un cuplet: "Rău era cu 'der, die, das'/ Da-i mai rău cu 'davai ceas' De la Nistru pân' la Don, Davai ceas, davai palton, Davai ceas, davai moșie, Harașo, tovărășie". După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai joace piesa însă Tănase nu era omul ușor de intimidat așa că la următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna, spectatorii aplaudându-l frenetic deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Actorul și-a deschis pardesiul, scoţând la iveală un imens ceas cu pendulă și arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era găsit fără suflare.

6. Imobil Frascati


7. Calea Victoriei - in dreapta este Imobilul Frascati

După dispariţia marelui actor, teatrul a funcţionat sub alte denumiri temporare ca Ansamblul de Estrada, Teatrul de Stat de Estrada și în 1962 a primit numele de "Teatrul satiric - muzical Constantin Tănase", titlul păstrat până în anul 1990 când a primit titulatura cea mai adecvată, sub care funcţionează și astăzi, Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". 

8. Imobilul Frascati si Palatul Telefoanelor

Până în 1991, teatrul a beneficiat de trei scene permanente: Sala Savoy (Calea Victoriei nr. 33- 35), Sala Victoria (Calea Victoriei nr. 174) și Grădina Boemă, în prezent beneficiind doar de scena sălii Savoy.

9. Calea Victoriei - in plan îndepărtat este Imobilul Frascati si Palatul Telefoanelor
In dreapta este Casa Capsa iar în stânga este Hotelul Capitol

10. Demolare Hotel Frascati

11. - 1959 - Teatrul satiric muzical C. Tănase - Palatul Telefoanelor

Pe scena acestui teatru s-au afirmat și au evoluat cele mai importante personalităţi ale genului: Horia Șerbănescu, Alexandru Arșinel, Stela Popescu, Gică Petrescu, Maria Tănase etc.



mai multe pe bucurestiivechisinoi.ro, ro.wikipedia.org, teatrultanase.ro, armyuser.blogspot.com, delcampe.netbonaparte-si-domeniilor.ro

12 februarie 2013

Lipscani - Calea Victoriei - 1920

1920 - intersecție Calea Victoriei - Lipscani
Banca Moldova, Socec, Desfacerea Stofelor Avantul

Imaginea reprezintă intersecția Lipscani cu bd. Victoriei. 

În stânga este Grand Hotel Lafayette, fost Hotel de France, imobil construit în 1881, care a fost rebotezat  Hotel Victoria în anul 1948. Hotelul a fost avariat la cutremurul din 1977 fiind demolat doi ani mai târziu, iar pe locul rămas a fost construită clădirea de birouri Bucharest Financial Plaza (fostă Bancorex), cu o înălțime de 83 m, deținând recordul de cea mai înaltă clădire din România până in 2004 când a fost terminat imobilul BRD Tower din Piața Victoriei care are 87 m.

În plan îndepărtat este imobilul Galeriilor Lafayette (fost Socec, viitor Magazin Victoria), iar în planul apropiat, dreapta, este Palatul Societății Dacia.

imagine via delcampe.net

29 ianuarie 2013

Teatrul National 1920

Piața Teatrului National - Calea Victoriei - 1920

În stânga, planul îndepărtat este casa lui Franz Mandy unde se va deschide berăria Gambrinus iar în dreapta a existat Casa Török unde au funcționat Cafeneaua Fialkowski, Berăria Cooperativa, devenită apoi Berăria Teatrului și Restaurantul Elysée.

mai multe informații despre teatrul inaugurat în 1852 găsiți pe turistinbucuresti.

via delcampe.net, Podul Mogoşoaei, Povestea Unei Străzi - Gheorghe Crutzescu.

23 decembrie 2012

Hotel Imperial

Hotelul Imperial se afla pe Calea Victoriei, pe locul aripii nordice (Stirbei-Voda) a Palatului Regal.

1. Jockey Club, Cafeneaua și Hotel Imperial

In vecinătatea hotelului Imperial au existat Hotelurile High-Life (fost Manu) si Splendid.
Panorama 1927 via bucurestiivechisinoi.ro


1. Hotel Athenee Palace, 2. Hotel Splendid, 3. Hotel High Life, 4. Hotel Imperial, 5. Palatul Regal, 6. Banca Danubiana, 7. Fundatia Carol (BCU), 8. Palatul Jockey Club


Până sa se fi clădit hotelul Imperial, in acea zona era un mare loc viran cu o casa în care era instalat „pensionul” de băieți Codreanu.
Hotelul Imperial a fost ridicat pe locul caselor lui Costache Cantacuzino și la parter a funcționat în anii 1880 Cafeneaua Kubler, frecventata de Mihai Eminescu, Vlahuță și Macedonski. După  1900, cafeneaua a primit numele Cafe Imperial.

2.  

3. Calea Victoriei - stânga Jockey Club
- reclama Corsete

In anii ‘30 Hotelurile High-Life și Imperial au fost demolate pentru extinderea Palatului Regal.

4. Hotel Splendid

5. Hotel High- Life si Hotel Splendid

6. Calea Victoriei si Hotel Imperial

Strada Imperiala ajungea in Strada Palatului (disparuta si dânsa), care trecea între grajdurile regale si Biserica Stejarului ce se afla pe Aleea Palatului nr. 2. 
Gheorghe Crutzescu mărturisea ca biserica era cunoscuta din documentele de la sfârsitul secolului XVII ca o construcție ridicata mai intai din lemn de Maxim Arhiereul, Grigore si Grajdana iar din 1763 a fost construita din zid (cărămizi) de Tanase Capitan, Stana si Stanciu Brutaru.

Biserica Stejarului - 1939 
via ziarullumina.ro

Biserica a fost avariata de cutremurul din 1838, a fost restaurata in 1894 de către arhitectul Paul Gottereau in perioada de reconstruire a Palatului Regal si a gradinii, ca prin 1959 sa fie demolata sub pretextul eliberarii locului pentru construirea Salii Palatului. 

In spatele Hotelului Imperial, colt cu strada Stirbei, exista Magazinul Casa Wapnner I (Calea Victoriei nr. 61-63), care oferea, la  începutul secolului XX, lămpi pentru electricitate si gaz aerian adica combustibilul obtinut prin trecerea unui curent de aer peste carbunele înrosit. Mai tirziu, spre sfirsitul secolului al XIX-lea, I. Wapner, renumit negutator german, a adus in Bucuresti masinile de bucatarie Gebruder-Raeder din Darmstadt si sobele Godin din Bruxelles. Prăvălia a rezistat pana in anul 1935.

Imagini cu Hotelul Splendid afectat de bombardamentul din 1944 găsiți aici.

Mai multe informații găsiți pe bucurestiivechisinoi.ro zf.ro.

via delcampe.net

13 noiembrie 2012

Reclama Libraria Alcalay

"Librăria Universală - Alacalay & Co" a fost întemeiată prin 1870 de Alcalay Leon (1847- 1920), editor și librar care din 1899 a preluat publicarea colecției "Biblioteca pentru toţi" inițiată de editorul Carol Muller în anul 1895 cu volumul "Povești alese" opera scriitorului danez Hans Christian Andersen (1805- 1875).
Librăria era situata la intersecția bdului Elisabeta cu bdul Victoria, la parterul Hotelului Grand Hôtel du Boulevard.


mai multe pe turistinbucurestiro.
via art-historia

6 septembrie 2012

Palatul Stirbei

via delcampe.net


Palatul Stirbei este aflat pe Calea Victoriei si a fost construit intre 1833-1835 dupa planurile arh. francez Michel Sanjouand pentru  Barbu Dimitrie Stirbei (1799- 1869), mare logofat si domnitor în Țara Românească intre 1849- 1853 și 1854- 1856.

Palatul Stirbei era cunoscut pe vremea lui ca locul de intalnire al doamnelor si domnilor care veneau la o socializare high-class, la baluri cum ar fi cel dat la 22 iunie 1843 în onoarea Prinţului Albert al Prusiei, fratele regelui Friedrich-Wilhelm, de atunci ne-a ramas o gravură de Dossault (Dassault) din albumul „Moldo-Valaque“.

Alexandru Stirbei, fiul domnitorului, a adus modificari palatului dupa proiectul arh. austriac Friederic Hartmann, s-a înălţat corpul central, cu încă un etaj a cărui faţadă e flancată de patru cariatide şi turnul pe două nivele de pe partea dreaptă.
Palatul si toate elementele regale ale unei astfel de resedinte au fost in posesia familiei Stirbei pana la nationalizarea din 1948. Intre 1954 si 1977, palatul a fost gazda Muzeului de Arta Populara; pana in 1994, palatul isi schimba directia, devenind Muzeul Ceramicii si Sticlei.
În spatele palatului se afla o vastă grădină „închisă din toate părţile, râspândind miros de liliac şi de salcâm, plină de micşunele…“ după cum îşi aminteşte povesteşte nepoata domnitorului, Eliza, soţia lui Ionel Brătianu. Tot în curtea din spate se găsea depozitul de vinuri, demolat de curând, la fel ca şi grajdurile.
În faţa palatului era un elegant scuar, iar în partea dreaptă, către nord, precedând palatul, era o clădire în forma unui templu grecesc, dispărută în perioada interbelică, unde se găsea corpul de gardă. Azi terenul din spate nu e altceva decât un uriaş maidan, iar palatul e într-o stare deplorabilă..

- link google maps.

mai multe pe palat-stirbei.roart-historia.blogspot.ro,
via metropotam.robucurestiulintrozi.rowikipedia.org