Dambovita Unirii

via delcampe.net

Fotografia este realizată de pe podul de peste Dâmbovița în apropierea Hanului lui Manuc cuprinzând Strada Halelor și Splaiul Independentei. 
În partea dreaptă se afla Hala Unirii și Hotel Europa Royale iar în depărtare se găsește Hanul Verde respectiv Hotel Regina Maria.
Hotelul Europa Royale a fost construit în sec. XIX și renovat de lituanienii de la Europa Group Investment (EGI), care l-au transformat în hotel de patru stele cu aproape 90 de camere.
Hanul Verde a fost construit în 1798 de Constantin Hangerli, domnitor fanariot al Ţării Românești între 1797 - 1799, cam în aceeaşi perioadă cu Hanul Roşu de alături. În vederea lărgirii Căii Rahovei şi a podului aferent, Hanul Verde a fost demolat însă lucrările s-au oprit aşa că fundaţiile Hanului Verde au fost îngropate, iar Hanul Roşu a fost salvat.
Hanul Verde era cunoscut în interbelic drept "imobilul Dattelkremer" după numele lui Marco Dattelkremer care nu numai că era proprietarul fostului han, dar, încă din anii '20 a avut acolo un cunoscut magazin de mobilă care a continuat să funcţioneze în blocul construit pe locul hanului. Și astăzi poate fi zărit acest magazin însă și-a pierdut din farmecul de altă dată. Blocul construit pe locul hanului este unul de raport, adică ridicat în scopul speculei imobiliare.
În Hanul Verde a avut atelierul Carol Popp de Szathmari (1812-1887), primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Românesc, unul dintre primii zece fotografi din Europa. A realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), fiind recunoscut ca primul foto-jurnalist. Szathmari aprofundează arta fotografiei şi devine ulterior pictor şi fotograf de curte pentru Alexandru Ioan Cuza şi pentru Carol I.
În 2011, în urma lucrărilor pentru pavarea străzii Șelari, s-au redescoperit ruinele Hanului Verde.
Lângă Hanul Verde, cu faţade pe strada Șelari şi Splaiul Independenţei, se ridică clădirea fostului Hotel Regina (Maria), construită la începutul sec. XX, care a devenit prin anii '50 cămin studenţesc al "Facultăţii de Petrol şi Gaze" şi apoi iarăşi hotel, sub numele de Rahova apoi Central ca mai târziu să intre în posesia Ministerului de Interne.
O alta poza mai veche cu Hala Unirii in 1910 pe turistinbucurestiro si pe bucurestiivechisinoi.ro.
E interesant de observat o perspectivă a acestei străzi utilizând google maps.

Dacă doriți sa aflați mai multe despre Centrul Vechi vă recomand aplicația Android București Centrul Vechi.

via bucurestiulintrozi.ro, rezistenta.net, ro.wikipedia.org, art-historia.blogspot.ro, bucurestiivechisinoi.ro.

Ateneul Român

via delcampe.net

• link google maps
• mai multe informatii pe fge.org.ro

Teatrul National

Pe la 1800, pe Calea Victoriei mai exact pe locul Hotelului Novotel de astazi, a fost ridicat hanul Filaret care puarta numele ctitorului său, episcopul și mai târziu mitropolitul Filaret (1753- 1760). Hanul a fost afectat de cutremurul din 1838 așa că a fost demolat în 1844, dorindu-se iniţial amenajarea unei pieţe obștești (parc) conform planului urbanistic pentru înfrumuseţarea Bucureștiului întocmit de generalul Kiseleff, însă s-a renunţat la această idee.

În 1840, "Obșteasca Adunare" propune domnitorului Alexandru Ghica (1766- 1768) un proiect pentru construcţia Teatrului Naţional cu cheltuiala statului, proiect aprobat în iunie 1840 și reanalizat de domnitorul Gheorghe Bibescu care stabilește noua locaţie: fostul han Filaret, aflat într-o zonă bună a capitalei, la mijlocul Podului Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei). 

Teatrul cel Mare a fost construit între anii 1847- 1852 după planurile elaborate de arhitecţii Xavier Villacrosse, Balsano și Iacob Melik iar construcţia a fost încredinţată arh. vienez Josef A. Hefft, asistat de Karl Hartl, arhitectul orașului Ploiești și împodobită cu decoraţiuni interioare realizate de germanul Mühldörfer.

Lucrările de construcţie sunt întrerupe de evenimentele revoluţionare din iunie 1848 și reluate în august 1849, după instalarea pe tron a domnitorului Barbu Știrbei, teatrul fiind inaugurat la 31 decembrie 1852.

În primii doi ani de la deschidere, teatrul a fost luminat cu lumânări de seu iar din 1854 s-au folosit lămpi cu ulei de rapiţă care a fost înlocuit cu gaz și apoi cu lumină electrică. 

Istoria teatrului bucureștean începe cu prima sală de spectacole "Teatrul de la Cișmeaua Roșie" înfiinţat pe la 1818 de Domniţa Ralu, fiica lui Vodă Caragea (domn între 1812- 1818), unde se jucau piese în limba greacă. 

Primele spectacole în limba română au avut loc la școala de la Sf. Sava cu ajutorul lui Heliade Rădulescu, a lui Ion Câmpineanu și a lui Constantin Aristia. Spectacolele de teatru au avut loc și în sala Slătineanu - Momolo, prin străduinţele lui Costache Caragiale și Heliade Rădulescu. 

La piesele jucate aici a asistat de multe ori și Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite.

Mai târziu, în 1864, prim- ministrul Mihail Kogălniceanu a hotărât ca lăcașul de cultură să devină instituţie naţională iar în 1875, în timpul domniei regelui Carol I, Alexandru Odobescu, directorul de atunci, a pus pe frontispiciul clădirii denumirea "Teatru Naţional". 

Pe scena Teatrului Naţional au prins viaţă piese de referinţă din literatura română, printre autori numărându-se Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Tudor Mușatescu sau Camil Petrescu.

Printre primii actori ai teatrului românesc se numărau Matei Millo, Aristizza Romanescu, Constantin I. Nottara, Iancu Brezeanu, Agata Bârsescu, Lucia Sturdza Bulandra, Costache Caragiale.

În anul 1862, Piaţa Mare a Teatrului a fost pentru prima dată pavată cu piatră cubică importată din Belgia iar în 1867 se inaugurează primul trotuar din București care se întindea pe Podul Mogoșoaiei de la Casele Slătineanu (azi Casa Capșa), prin Piaţa Teatrului până la Gradina Episcopiei (azi Ateneul Român și parcul din faţă), ziaristul Marsillac spunând că a fost un progres imens căci "înainte nu puteai ieși decât cu trăsura așa că încep plimbările pe jos și vizitele simple în costum de plimbare".

Teatrul National - 1929

- cu inscriptiile Good Year, Chlorodont, Fly Toy, Mott, Restaurantul Parcului Bufet Sosea, .. Cehoslovaca

La 100 de ani de la construcţie, în urma cutremurului din 1940, clădirea este avariata dar nu foarte grav iar teatrul este reparat, zidurile scenei au fost integral refăcute din beton armat și fisurile din celelalte ziduri au fost consolidate însă pe 24 august 1944, clădirea a fost avariată de bombardamentele aviaţiei germane, care ţinteau Palatul Telefoanelor. Deși pagubele nu erau foarte mari și se putea reconstrui, Teatrul Naţional a fost demolat la cererea regimului comunist deoarece era considerat o reminiscenţă a regimului "burghezo- moșieresc" și al monarhiei.

Ca instituţie, Teatrul Naţional a continuat să funcţioneze în sălile Comedia (Majestic), Studio din Piaţa Amzei, dar și în sălile de festivităţi ale Cercului Militar Central și ale liceelor "Sfântul Sava" și "Matei Basarab".

Terenul fostului Teatru cel Mare a rămas multă vreme viran, iar după 1990 s-a construit aici Hotelul Novotel a cărui intrare reproduce cu fidelitate faţada fostului Teatru Naţional.

Clădirea fostul Teatru Naţional apare pe bancnota de 100 Ron.

via delcampe.net

mai multe pe wikipedia.org, rezistenta.net

Bdul Bratianu

                                                             

Poza este făcută din Piața Universității de lângă statuia lui Ion I. C. Brătianu, cunoscut și ca Ion (Ionel) I. C. Brătianu (1864- 1927), inginer, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Partidului Național Liberal, Ministru al Lucrărilor Publice, Ministru al Afacerilor Străine, Ministru de Interne, Ministru de Război, Președinte al Consiliului de Miniștri.

Monumentul a fost executat de sculptorul francez Ernest Dubois (1863- 1930) după planurile arh. Petre Antonescu (1873- 1965) care a proiectat și Arcul de Triumf (1936).

Statuia a fost finalizată în 1903 având o înălțime de aproximativ 9 metri cu soclul flancat de patru personaje.
Pe monument apărea textul “prin mintea, prin inima și brațele noastre. 1851” spre care priveau alte trei personaje, o femeie arătând cu mâna stângă inscripția unor copii. Sub acest grup, pe o placă de marmură neagră erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Brătianu. 1903”. via  lapasprinoras, link google maps

Prin anii '48- '50 monumentul a fost desființat la ordinul comuniștilor.

mai multe pe lapasprinoras, poze via delcampe.net